Daca in primul post va povesteam ca ne-am acomodat cu insula si am facut putina miscare la kayac, in postul de astazi avem destul de multa adrenalina. Ne-am hotarat ca trebuie sa descoperim tot ce are de oferit aceasta insula.
Am inceput cu un tur pe uscat de recunoastere, ceea ce nu este foarte greu. Insula are un drum pe partea de est si unul pe partea de vest?. Restul sunt niste firisoare pe harta si nu iti recomanda nimeni sa umbli pe acolo (dar noi nu acceptam sa ni se spuna ce sa facem?)
In prima zi am mers cu un ghid, in Babeldaob, cea mai mare insula, la nord de Koror. Am vazut cascada Ngardmau, care nu este foarte mare, dar este interesanta datorita peisajului. Drumul prin jungla poti sa il faci pe jos sau cu un trenulet pentru cei comozi sau care nu se pot deplasa. Noi am ales varianta grea bineinteles, doar suntem exploratori.
Photos by Rares Pulbere
Am continuat catre nordul insulei pana la Japanese Lighthouse, ruinele unui centru de comunicatii din al II lea razboi mondial. Pozitia strategica (vedere 360 grade) ii permitea sa vada tot ce se apropie de insula. Iar privelistea este superba, cu insule mici inconjurate de plaje cu nisip alb, dar la care ai acces doar cu barca.
Urmatoarea oprire a fost la Stone Monoliths! Un fel de gradina cu multe pietre, care nu se stie cum au ajuns acolo. Localnicii au un fel de respect sau frica fata de ele. Din cate ni s-a explicat pietrele erau un fel de moneda de schimb pe vremuri si un bolovan in fata usii era semn de prosperitate. Insa nu am inteles de unde aduceau bolovanii respectivi.
La intoarcere am facut si o scurta oprire in Melekeok, asa zisa capitala oficiala a insulei, desi Koror este centrul economic. In afara de o cateva case pe plaja si o cladire mega impunatoare, care nu se potriveste deloc cu restul peisajului nu este nimic, care sa ateste importanta regiunii. Localnicii urasc aceasta cladire, iar vizitatorii se opresc destul de putin sa faca poze. Ceea ce m-a socat au fost coloanele impunatoare, care erau imbracate intrun material ce suna a plastic. Un fel de casa de carton.
Dar pentru ca drumurile principale sunt mult prea plictisitoare pentru noi, a 2 a zi am inchiriat o masina (gasiti de la 35$/zi) si am luat la explorat drumurile cele mai inguste de pe insula, care la un moment dat se transformau in poteci si aveam senzatia ca o sa fim nevoiti sa ne intoarcem.
Vremea nu a tinut cu noi si a plouat marunt toata ziua, dar am vazut fata neexplorata a insulei. Adica vegetatie cat vezi cu ochii, un spital in the middle of nowhere, o casa pe un varf de munte, mult prea sofisticata pentru zona respectiva (ne-am tot intrebat a cui o fi), dar si plaje necunoscute.
Si dupa 2 zile cu picioarele pe pamant am trecut la principala atractie a insulei; viata sub apa. Am organizat cu cei de la Fish&Fins sa mergem la Blue Halls, unul din cele mai frumoase locuri pentru scufundari, in cazul meu pentru snorkeling, doar stiti ca „iubesc” sa fiu sub apa? Dar credeti-ma ca sunt foarte suparata pe mine, pentru ca nu reusesc sa imi inving frica aceasta. Ce se afla sub apa, in tot arhipeleagul, este greu de egalat cu alte zone de pe glob. Erau oameni, care veneau 10 zile, special pentru scufundari. Si la snorkeling am vazut destul de multe specii de pesti, un mic rechin in departare, dar la adancime este wow!!! Am poze drept dovada ??
Ce trebuie sa stiti, daca ajungeti in Palau, este ca pentru orice activitate in Rock Island aveti nevoie de un permis de apa. Costa 50$ si este valabil 10 zile. Il gasiti la toate companiile, care organizeaza astfel de activitati.
In drumurile noastre pe uscat am descoperit niste bungalow-uri ascunse, cu o plaja superba. Asa ca urmatoarea zi mi-am propus sa fie ziua de relax, inainte de plecarea spre Peleliu.
M&A Eco Beach Bungalows se afla la maxim o ora de mers cu masina spre nordul insulei, dar merita pentru plaja superba. Casutele nu stiu cum sunt in interior, dar cred ca este interesant si de stat acolo 2 nopti. Nu mai mult, pentru ca plaja in Palau faci din mers.
Si dupa relaxare urmeaza adrenalina. Cam asa am alternat toata vacanta. Si uneori adrenalina la mine este cu rau de miscare, dar de data aceasta a fost superb. Am asteptat cu super entuziasm aceasta zi, dar si cu teama sa nu mi se faca rau. Am zburat cam 30 de minute peste aceste insulite, in drumul nostru spre Insula Peleliu si pot sa spun, cu mana pe inima ca este imaginea care m-a marcat cel mai tare (in sensul bun) in aceasta calatorie.
Noi am zburat cu PMA (Pacfic Mission Aviation), iar pilotul, Stephan a fost si un ghid excelent.
Am aterizat in Peleliu, pe o pista facuta de japonezi in al II lea razboi mondial. Si credeti-ma pista este cam mult spus. Cand ni s-a spus ca aterizam pe aeroportul din Peleliu ma asteptam la cu totul altceva. Credeam ca exista macar o ghereta si cineva de paza acolo, dar nu. Am coborat din avioneta in mijlocul padurii si am plecat sa pe jos sa ne intalnim cu gazda noastra, pe care nu am stiut unde sa o gasim.
Pentru ca nu am gasit pe nimeni am plecat incet pe jos sperand sa nu fie prea departe sau sa murim deshidratati, avand in vedere ca erau 35 de grade afara, umiditate 100% si noi nu aveam un strop de apa.
Din fericire, Vilma s-a intors dupa noi si ne-a dus cu bine la Storyboard, hotelul nostru pentru urmatoarele 3 nopti.
Vilma este un fel de manager, casier, bucatar si tot ce vrei (mai putin sofer), care ne-a facut mancare super buna si ne-a tratat foarte bine.
Dar despre experienta la Storyboard si in Peleliu va povestesc in urmatorul post
Enjoy my pictures!!!
No Comments