Inapoi la realitate, la frig si la rutina zilnica, ceea ce nu este neaparat un lucru rau. Este foarte frumos in vacanta, dar la un moment dat incepe sa mi se faca dor de oamenii dragi, de patul meu si intimitatea casei mele.

Dar gata cu nostalgia. Astazi vreau sa va povestesc despre locurile deosebite pe care le-am vizitat in ultima mea vacanta, in Palau.

Pana sa gasesc oferta nici nu stiam unde se afla pe harta, iar acum ma uit la documentare despre aceasta insula.

La biletele de avion nu stiu sa va recomand un traseu ieftin. Puteti urmari aplicatiile despre care povesteam in ultimul articol de travel si poate mai apare o eroare de sistem. (este acum o oferta Amsterdam-Palau 450 euro) Altfel cred ca biletele de avion sunt destul de scumpe.

Eu am mers pe ruta Bucuresti-Amsterdam-Bangkok-Taipei-Palau. In Taipei am avut o escala mai lunga, unde am si iesit din aeroport, am dormit si am vizitat pentru prima data un oras asiatic.

Am ajuns seara si bineinteles ca am vrut sa descoprim faimoasele Night Market-uri, unde am avut un soc. Nu sunt fan mancaruri ciudate, dar ce am vazut acolo depaseste imaginatia mea. Oua de broasca, stinky tofu (care mirosea ingrozitor), tot felul de mancaruri ciudate. Cred ca trebuie sa fii foarte deschis la minte, ca sa incerci asa ceva. Am plecat cu o singura caserola de papaya, pe care am mancat-o la hotel, pentru ca imi pierise pofta de mancare.

A doua zi am inceput cu Democracy Memorial Park si cred ca as fi putut sa stau acolo toata ziua, daca timpul imi permitea. Grupuri mici de oameni faceau tot felul de activitati, din cele mai diverse: dans, autoapare, exercitii de respiratie, fiecare in patratica lui fara sa fie deranjati de cei de langa ei. Daca m-ati urmarit pe snapchat ( @carmennegoita ) ati vazut cateva imagini, dar nu am vrut sa intru prea mult in intimitatea lor. Locul avea un aer destul de sobru.

Photos by Rares Pulbere 

Combinatia dintre aceasta cladire alba, flancata de cele 2 cladiri tipice mi s-a parut fascinanta, iar curtea imensa te face sa te simti atat de mic…. Este un loc, care te linisteste instant si doar iti doresti sa stai si sa privesti.

In cele 3,4 ore ramase, am ratacit pe strazi ca sa simt cat mai mult din vibe-ul asiatic. Pe langa parcurile perfect amenajate si cladirile impunatoare, sunt acele stradute aparent dezordonate, dar care face sens pentru ei. Ceea ce m-a uimit este multimea de restaurante, de mici dimensiuni. Ai senzatia ca peste tot se gateste. Ceea ce imi pare rau este ca nu am apucat sa gust cei mai mari avocado, pe care i-am vazut pana acum.

Si cu senzatia aceasta, de a descoperi mai mult, am lasat in urma Taipeiul, pentru ultimul zbor din cele 4, catre Koror, Palau.

Am ajuns seara si in momentul in care am coborat ne-a lovit un val de caldura pe sufletul meu. In acelasi timp ne-a lovit si un val de ingrijorare, cand am aflat ca sim-urile europene nu functioneaza in Palau. Deci Airplane Mood 2 saptamani. Mi-a mai ramas speranta in Wi-fi. Am luat un taxi,  impreuna cu 2 baieti polonezi, cu care ulterior ne-am si imprietenit si am plecat spre Palau Royal Resort, hotelul nostru pentru primele zile.

Palau Royal Resort este un mic colt de rai, cu plaja privata, construita artificial, pentru ca in zona Koror nu sunt plaje naturale. Hotelurile, care isi permit au plaja construita si sunt foarte putine. De la intrarea in stil sufragerie, cu un rau construit pentru sutele de pesti, pe care ii au, pana la camerele spatioase, cu WC-uri incalzite si un view spectaculos, totul arata superb. Acest hotel se afla in topul preferintelor vizitatorilor de pe insula si nu orice fel de vizitatori. Majoritatea sunt asiatici cu venituri destul de mari, cativa americani si foarte, foarte putini europeni.

Dar chiar daca distanta este atat de mare merita macar o data in viata sa ajungeti aici. Pentru iubitorii de scuba diving, snorkeling, kayac este un must see!!!

Dar sa revenim la experienta noastra de la Palau Royal Resort. Am asteptat cu nerabdare sa ajung la wi-fi-ul meu, care este doar in restaurant, iar in rest am aflat ca trebuie sa iti cumperi cartele, de la diferite companii, care nu functioneaza in anumite locatii si ai timp limitat (poti sa cumperi de 2, de 4 sau de 10 ore maxim) Nu vreti sa stiti cate cartele am cumparat ca sa pot sa comunic acasa si sa share-uiesc cu voi cateva lucruri in timp real.

Aceasta problema cu Wi-fi este in toata insula. Singura cafenea din Koror unde merge decent si gasiti un ceai si o cafea buna se numeste Coffe Berry.

In primele 2 zile am incercat sa ne revenim cu fusul orar, sa facem plaja pe bucatica noastra de nisip alb si sa descoperim centrul. Dar eu, pentru ca am muncit pana in ultima zi nu m-am putut relaxa deloc primele zile. Aveam de postat, netul ma dispera si nu aveam stare. In prima noapte la 5 dimineata stateam in genunchi lipita de usa, de la restaurant, ca sa prind putin net si sa trimit mailurile urgente.

Dar incet, incet m-am calmat si am reusit sa ma bucur de peisaj. Am cerut nuci de cocos, de la cei care curatau palmierii din curtea hotelului, am facut prima sesiune de snorkeling in golfuletul din fata hotelului si am inceput sa ne organizam activitatile.

Aveam atatea de vazut si nu stiam in ce ordine sa le facem. Am ajuns la Fish&Fins, una din cele mai mari companii de pe insula, care iti ofera de la snorkeling, kayac, pana la cele mai extravagante experiente cu dormit pe un vas imens, cu bucatar si activitati de scuba diving, off road si survolat insula cu elicopterul. Oamenii astia pot sa iti organizeze intreaga vacanta, la cate lucruri fac.

Am luat-o „usor” cu o zi de kayac in Saygon Bay, o mica parte din Rock Island.  Sa vaslesti cateva ore bune fara antrenament nu este tocmai usor, dar mi-a placut foarte mult. Instructorul nostru, Douglas, ne-a dus intr-o pestera, am trecut pe sub o stanca pana la un lac superb, unde am vazut o multime de pesti, am vazut parti din avioanele cazute in cel de-al II-lea Razboi Mondial si lista poate continua.

Am luat masa cu picioarele in apa si a fost cea mai gustoasa masa, dupa cat efort am depus.  In fiecare excursie ne alegeam din meniurile existente, si a 2 a zi le aveam gata, de drum in niste cutii foarte haioase si practice. De fapt, la Fish&Fins totul se intampla foarte organizat, ceea ce l-a inceput m-a surprins, pentru ca localnicii sunt mai zen, dar cand am aflat ca Tova, cea care se ocupa cu mana de fier de acest loc este originara din Israel am inteles tot.

Cum se zice: ” Omul sfinteste locul”

Dragilor continuarea aventurii noastre in urmatorul post. Am atatea sa va spun si nu stiu cum sa le comprim in scris?

See you. Kisses