Si cand spun aventura trebuie sa ma credeti pe cuvant. De la avioane pierdute, la bagaje furate si cazut din barca de rafting . Dar sa incepem cu inceputul .
Dupa o noapte alba m-am imbarcat pe ruta Bucuresti – Amsterdam – Atlanata – San Jose pregatita sa indur cele 23 de ore de zbor si escale. Numai ca cele 23 de ore s-au prelungit cu inca 14 ore, pentru ca securitatea aeroportului din Atlanta este ceva asemanator cu mersul melcului, prin urmare am pierdut zborul catre San Jose si a trebuit sa asteptam pana a doua zi, ca sa ne imbarcam la urmatorul zbor.
Photos by Rares Pulbere
Insa cand am dat de caldura din Costa Rica am stiut ca am ajuns in vacanta. Am mers la Alamo, firma de inchirieri, ca sa ne luam masina si am plecat catre prima destinatie, Manuel Antonio, nu inainte de a schimba niste bani in moneda locala, coloni. De asemenea am cumparat si o cartela de telefon ca sa am net pentru social media. Dar surpriza: telefonul meu era blocat in Orange, asa ca atrebuit sa astept inca o zi sa fie deblocat si sa pot beneficia de internet.
Distantele in Costa Rica nu sunt mari, dar drumurile nu sunt cele mai fericite, iar relieful nu ajuta foarte mult. Asa ca surpriza mare a fost ca trebuie sa parcurgem 160 km in 3 ore minim.
Am ajuns in Manuel Antonio seara, o mica localitate langa orasul Quepos, dar am avut senzatia ca am ajuns acasa, cand am recunoscut elementele specifice Selina Hostels. Nu stiu daca va mai amintiti, dar am descoperit acest lant de hosteluri la prima mea vizita in Panama, iar anul trecut cand am fost in vizita in Panama am stat tot la ei. Ceea ce au facut oamenii astia este faptul ca in mai putin de 3 ani, de cand ii stiu au ajuns la peste 20 de locatii in toata lumea, iar in urmatorii 2 ani vor sa ajunga la 100. WOW!!!
In Costa Rica au 5 locatii deja si eu am stat in 2 dintre ele. Daca vreti sa ii vizitati sau sa stati la ei in calatoriile vostre intrati aici. Chiar merita! Este un mix extraordinar intre conditii, buget , mancare, lectii de surf, activitati si super viata de noapte.
Locatia din Manuel Antonio are insa ceva diferit. Locul este mult mai elegant decat restul locatiilor, dar in acelasi timp este prezent minivanul pe post de Dj station, piscina, si restaurantul cu barul pe mijloc, care seara se transforma in club cu muzica de dans non stop.
Camera eleganta m-a dus cu gandul la Cuba iar balansoarul din balcon si privelistea spre parcul Manuel Antonio mi-au facut diminetile de vis.
Dupa o cina rapida am organizat primul tur pentru dimineata in parcul Manuel Antonio, cel mai mic parc din Costa Rica, dar cel mai imporant din puntctul meu de vedere, prezent in topul celor 12 cele mai frumoase parcuri, la nivel mondial. Parcul este minunat pentru plimbarile din fiecare dimineata (daca vreti sa platiti taxa de 12$), dar daca vreti sa si vedeti animalele trebuie sa mergeti macar o data cu un ghid. Am ramas uimita de cum reusea ghidul nostru sa distinga o silueta in varful unui copac sau intr-un desis. Prin lentilele binoclului parea simplu, dar in rest nu vedeam nimic. Nimic in afara de maimute, pe care nu aveam cum le ratez, pentru ca sunt asa de curajoase incat merg pe strada.
Apropo de maimute trebuie sa va povestesc ca sunt cele mai mari hoate, la propriu, nu la figurat(daca ajungeti aici chiar trebuie sa aveti grija cu ele) Dupa terminarea turului mi-au ramas cateva ore pentru plaja si in timp ce eram fascinata de privelistea de un albastru infinit din fata mea, nu am observant ca in stanga mea o maimuta scotocea cu 2 maini in geanta de plaja. Probabil ca nu era multumita de ce a gasit la suprafata, dar asta mi-a data timp sa o observ la timp si sa o gonesc inainte sa plece cu ceva. Un domn a ramas fara portofel si acte.
Dormitul pe aceaste plaje sau lasatul bagajelor nesupravegheate nu este cel mai intelept lucru. Maimute, iguane, ratoni si tot felul de alte vietati umbla nestingherite pe acolo. In schimb a fost fascinant sa vad atatea animale libere, inclusiv lenesi.
Plaja Manuel Antonio este considerata cea mai frumoasa plaja din Costa Rica, dar si cea mai aglomerata asa ca am evitat-o la ora pranzului si am ratatcit pe plajele invecinate, dupa care ne-am intors sa prindem ultimele ore din zi aici. Din pacate nu am avut decat o zi dedicata pentru parc, dar nu am apucat sa facem tot ce ne-am dorit si sa avem timp o zi intreaga pentru bronz. Imi aduc aminte cum ma uitam la toate profesoarele de yoga, pe care le urmaresc pe instagram, si care se pozau in fiecare dimineata si seara pe plaja Manuel Antonio. Imi inspira relaxarea absoluta si am sperat sa intru in starea aia imediat ce am ajuns acolo. Din pacate nici nu am apucat sa ma dezmeticesc si s-a terminat ziua. Iar clasele de yoga se fac, dar foarte devreme cand nu este tot poporul in parc. Asa ca daca vreti sa ajungeti pe acolo va recomand cel putin 2 zile, ca sa aveti timp sa savurati totul.
Urmatoarea zi am dedicat-o pentru rafting. Imi doream de mult sa incerc si in sfarsit am reusit. Echipa de la Tico Loco Adventures a venit dis de dimineata sa ne ia de la Selina, pentru ca aveam o ora de mers pana la rau. Desi aveam putine emotii, nu m-am simtit in nesiguranta nici o clipa. Baietii fac parte din echipa nationala de rafting si chiar stiu ce fac. Am inceput cu un training despre barca, cand vaslim si cand nu, ce trebuie sa facem in cazul in care cadem din barca. Si chiar mi-a folosit informatia asta, pentru ca la o curba mai brusca am fost prima care a cazut in apa. Si da picioarele din poza sunt ale mele, fotograful a reusit sa surprinda exact momentul caderii, dar poza mea preferata este cea cu incaltarile Converse. Pare o reclama. Primii pe care i-am salvat sunt Conversii. :))
Dar experienta a fost de neuitat si imi doresc sa o repet. Poate data viitoare cand ajung in Costa Rica?
Si dupa atata adrenalina am pastrat dupa amiaza sa ne bronzam la piscina hostelului sa admiram apusul si sa ne incarcam cu energie pentru drumul spre Tamarindo.
Dar restul povestii in urmatorul post. Si chiar merita sa cititi, pentru ca o sa va povestesc cum am supravietuit fara haine inca o saptamana.
Kiss kiss
Mai multe poze din Costa Rica vedeti aici
No Comments