Pentru mine, fiecare excursie este un motiv de bucurie si de adrenalina, fie ca este job sau vacanta. Insa, dupa zile de raceala crunta si 2 nopti de nedormit, sa explorez o zona noua nu parea un lucru tocmai distractiv. Dar inarmata cu multe medicamente, tincturi si uleiuri am plecat sa imi caut printul din castelul fermecat.
Stiti ca imi place sa glumesc, dar nu as fi ratat tripul de pe Valea Loarei pentru nimic in lume. Am vazut atatea poze online si am auzit multe recomandari, incat era un must sa ajung acolo, chiar si pentru 3 zile. Si ce am vazut a fost un preview pentru a-mi deschide si mai mult apetitul.
Dupa un zbor sau mai bine zis un somn de 3 ore, am ajuns la Paris si direct la tren pentru inca o ora si jumatate catre destinatia noastra finala. De aici am fost preluati de Mario, de la Val de Loire Travel, care a fost omul nostru de nadejde pe toata perioada. In primul rand, am reusit sa mancam un quiche delicios si am baut un ceai negru la Maison Bigot, o patiserie din 1913. Toate acestea ca sa ne revenim dupa atatea ore de mers si ca sa fim pregatiti pentru primele doua locatii: Chateau Royal d’Amboise si Chateau du Clos Luce sau mai simplu zis, casa lui Leonardo da Vinci.
Chateau Royal d’Amboise este o parte importanta din istoria Frantei si dateaza din sec XI. A trecut prin mana multor proprietari, iar astazi se zice ca reprezinta o cincime din ce a fost odata. Apogeul istoric al castelui a fost sub domnia lui Francisc I, care l-a invitat in 1515 pe Leonardo da Vinci sa locuiasca in Amboise.
Am avut ocazia sa vizitam gradinile, mormantul lui Leonardo, iar in castel am fost intampinati de localnici, care ne-au invatat dansurile de la curtea regala.
Casa lui Leonardo este de dimensiuni mai mici, insa atat privelistea catre Chateau d’Amboise, cat si pasajul subteran, care comunica cu castelul, mi-au creat senzatia ca de fapt era o anexa a castelului. Leonardo da Vinci a locuit la Chateau du Clos Luce, intre 1516 si 1519, unde a si murit. Castelul a fost si resedinta si loc de studiu, iar multele exponate din interiorul castelului demonstreaza cat de variate erau domeniile lui de interes, de la aviatie, botanica, pana la pictura si sculptura. Regele Francois I il numea “Primul pictor, arhitect si inginer al Regelui”.
Si ca sa pastram atmosfera regala, cazarea noastra a fost la hotelul Le Clos d’ Amboise. Camerele, receptia, curtea si absolut tot decorul te facea sa simti vibe-ul acelor ani. Dupa ce o sa vedeti pozele o sa intelegeti de ce vreau neaparat sa ma intorc intr-o zi aici.
Outfitul meu rosu de-a doua zi s-a potrivit perfect cu fatada de un alb impecabil a hotelului, dar si cu cele 3 castele, pe care urma sa le vizitam. Si chiar nu m-am vorbit cu Ana Morodan sa purtam aceeasi culoare, dar cum se zice ‘gand la gand cu bucurie’, drept pentru care, porecla noastra a fost Scufitele Rosii. Stiu doar ca tinutele noastre s-au incadrat perfect in peisaj si sper sa nu fiu subiectiva????. De Ovidiu nu mai zic. A mers imbracat toata ziua in cel mai elegant tuxedo, ca sa se simta de-al locului.
Primul pe ordinea de zi a fost Domaine de Chaumont sur Loire, recunoscut ca una din resedintele lui Catherine de Medici, sotia regelui Henry II. Castelul a fost in posesia ei, din 1550, pana in 1559, cand a obligat-o pe amanta regelui, Diane de Poitiers sa se mute aici, iar Catherine s-a mutat la Chateau de Chenonceau, care este cel mai popular si cel mai frumos, din punctul meu de vedere. Dar va povestesc imediat despre el.
Chateau de Chaumont este in patrimoniul Unesco, iar prin faptul ca este recunoscut atat pentru istorie, dar si pentru arta si gradinarit, a devenit unul dintre cele mai importante destinatii de pe Valea Loarei. Este considerat cel mai mare centru de arta din Franta. Pe langa camera lui Catherine, camera de muzica, camera lui Ruggieri sau tapiteriile spectaculoase, castelul este inconjurat de gradini impresionante, grajduri, plus alte anexe, unde se organizeaza cele mai diverse workshopuri.
Cel mai impresionant lucru pe care l-am vazut in aproape toate castelele au fost decorurile de sarbatori. De la capele impodobite, pana la cele mai sofisticate aranjamente de masa sau elemente decorative. Pe langa spiritul perioadei Renascentiste sunt felul de detalii pentru sezonul respectiv, care fac trecerea perfecta intre vechi si nou. O atentie mai mare la detalii rar am vazut.
Cel mai spectaculos insa, asa cum v-am spus mi s-a parut Chateau Chenonceau. Amplasarea lui pe Raul Cher, gradinile superbe, ferma din secolul XVI, cu grajdurile lui Catherine, plus cele peste 70 de hectare de padure, fac din acest domeniu cel mai vizitat loc de pe Valea Loarei si nu degeaba, credeti-ma. Tot ce imi doresc este sa ajung aici in sezonul florilor, pentru ca deja imi imaginez cum ar arata colorate cele 2 gradini ale lui Diane de Poitiers si ale lui Catherine de Medici. Exista chiar o gradina de legume si zarzavaturi, care se folosesc in restaurantele existente. Va recomand cel putin o zi, ca sa va puteti bucura de acest domeniu imens si de frumusetile lui.
Si dupa ce am fotografiat fiecare aranjament de Craciun, ornament de masa din interiorul castelului, am plecat catre ultimul pe lista si anume Chateau Royal de Blois. Trebuie sa recunosc ca intrarea nu m-a impresionat si am avut senzatia ca este foarte mic (mai ales dupa ce am vizitat Chenonceau), dar cand am ajuns in interior mi-am schimbat total parerea.
Castelul este format din 4 parti, fiecare decorata in stil diferit, dar care arata destul de unitar. Pe langa busturile a 6 regi, care au locuit aici, dormitorul lui Catherine de Medici, unde a si murit, castelul este in mare parte o expozitie de pictura, sculptura si tapiserii din sec XV.
Aici am prins insa cel mai spectaculos apus si o priveliste de vis asupra orasului. Poate pozele reusesc sa exprime putin mai bine ceea ce am vazut, dar nici ele nu pot sa surprinda intotdeauna emotia.
Pentru ultima zi am avut in program sa vizitam Chateau Chambord, cel mai mare de pe Valea Loairei. Am renuntat insa, pentru ca o parte a castelului era inchisa, dar am incerat sa ii deslusim putin silueta impunatoare, printr-o ceata extrem de deasa. Surpriza mare a fost insa, cand pe langa noi a trecut in fuga presedintele Macron, inconjurat bineinteles de garzile de corp, iar incercarile lui Razvan de a-l fotografia au fost destul de reduse. A reusit totusi sa salveze un filmulet, dupa ce una din garzile lui Macron i-a spus printre dinti “Supprime” ????
Iar dupa aceasta scurta lectie de istorie, de care am avut parte si v-am impartasit-o si voua, nu imi ramane decat sa trag concluzia ca am vazut foarte putin si imi doresc sa ma intorc cat de curand. Stiu ca v-am mai zis asta , dar asa ma simt cand vizitez in fuga. Cel mai important lucru este ca m-a motivat sa citesc mai multa istorie, avand in vedere ca nu era materia mea preferata la scoala. Asa ca, daca stiti cateva carti bune din perioada respectiva, va rog sa-mi recomandati.
Si daca nu ati ajuns inca aici, trebuie sa puneti pe wish listul de anul urmator. Nu o sa va para rau si garantez pentru asta.
Calatorii minunate si experiente de neuitat!!!
PS. A fost o placere sa petrec aceste 3 zile minunate cu voi Ana Morodan, Ovidiu Muresanu, Claudiu sau Claude (nume de cod), Andrei Nourescu, iar tie Razvan iti multumim pentru coordonare. Andra chiar daca nu ai fost cu noi ai organizat totul impecabil si iti multumim. Va pup si un An Nou minunat!!!
Music Room
No Comments